joi, 6 noiembrie 2008

Heliosfera


Heliosfera reprezintă un spaţiu de influenţă a Soarelui din punct de vedere magnetic, cât şi al activităţii sale manifestată prin vântul solar. Heliosfera are forma unei picaturi {bubble) ce pluteşte în spaţiul interstelar. Atomi neutri din punct de vedere electric, ce vin din mediul interstelar, penetrează heliosfera interacţionând cu aceasta, astfel că există un permanent schimb de materie intre aceasta şi restul Galaxiei.

Văntul solar mătură heliosfera cu o viteză ce poate atinge un milion km/h pe primele 10 miliarde de km pornind radial de la Soare, pentru ca apoi sa îşi încetinească viteza până la epuizare. Zona unde vântul solar înceteaza se numeşte şocul terminal. Zona unde vântul solar şi vântul galactic se echilibrează se numeşte heliopauză. Zona unde influenţa mediului stelar începe să domine asupra vântului solar poartă numele de ‘bow shock’, ceea ce am putea traduce prin front de şoc.


Vântul solar constă într-un flux de particule, atomi ionizaţi şi câmp electromagnetic, flux ce este expulzat de atmosfera solară în spaţiul interplanetar. Datorită rotaţiei diferenţiale a Soarelui, câmpul magnetic transportat de vântul solar ia forma unei spirale tridimensionale, denumită de Parker ‘balerina’, fiind asemanatoare cu jupa unei balerine care se roteşte. Spaţiul interplanetary este împărţit în 2 până la 4 (funcţie de ciclul solar) sectoare magnetice. Aceste sectoare sunt despărţite de graniţe neuter din punct d evedere magnetic, graniţe ce reprezintă de fapt extensia straturilor de current din atmosfera Soarelui. Această structura domină heliosfera interioară.

Structura heliosferei externe este determinată de interactiunea vântului solar cu cel interstelar.