Heliosfera

Heliosfera reprezintă un spaţiu de influenţă a Soarelui din punct de vedere magnetic, cât şi al activităţii sale manifestată prin vântul solar. Heliosfera are forma unei picaturi {bubble) ce pluteşte în spaţiul interstelar. Atomi neutri din punct de vedere electric, ce vin din mediul interstelar, penetrează heliosfera interacţionând cu aceasta, astfel că există un permanent schimb de materie intre aceasta şi restul Galaxiei.

Văntul solar mătură heliosfera cu o viteză ce poate atinge un milion km/h pe primele 10 miliarde de km pornind radial de la Soare, pentru ca apoi sa îşi încetinească viteza până la epuizare. Zona unde vântul solar înceteaza se numeşte şocul terminal. Zona unde vântul solar şi vântul galactic se echilibrează se numeşte heliopauză. Zona unde influenţa mediului stelar începe să domine asupra vântului solar poartă numele de ‘bow shock’, ceea ce am putea traduce prin front de şoc.

Vântul solar constă într-un flux de particule, atomi ionizaţi şi câmp electromagnetic, flux ce este expulzat de atmosfera solară în spaţiul interplanetar. Datorită rotaţiei diferenţiale a Soarelui, câmpul magnetic transportat de vântul solar ia forma unei spirale tridimensionale, denumită de Parker ‘balerina’, fiind asemanatoare cu jupa unei balerine care se roteşte. Spaţiul interplanetary este împărţit în 2 până la 4 (funcţie de ciclul solar) sectoare magnetice. Aceste sectoare sunt despărţite de graniţe neuter din punct d evedere magnetic, graniţe ce reprezintă de fapt extensia straturilor de current din atmosfera Soarelui. Această structura domină heliosfera interioară.

Structura heliosferei externe este determinată de interactiunea vântului solar cu cel interstelar.

Noutati despre activitatea Soarelui

Soarele se afla la perioada de minim al activitatii sale. La sfarsitul lunii trecute si anume, pe 21 septembrie a aparut o pata solara denumita NOAA 11001.Pe 23 Septembrie, a aparut o alta pata solara denumita NOAA 11002. Ea a putut fi observata pentru aproape 3 zile.

Pe 4 octombrie si-a mai facut aparitia inca o pata (NOAA 11003) cu o durata de viata asemanatoare celei precedente. Pe 10 octombrie isi face aparitia NOAA 11004, iar pe 11 - NOAA 11005.
Reamintim ca pata NOAA 11000 si-a facut aparitia pe 18 iulie, ca ultima pata a ciclului solar 23.

Astfel numarul de pete solare incepe sa varieze putin de la valoarea 0.

NASA exploreaza "stratul secret" al Soarelui

In Aprilie 2009 astronomii NASA se vor uita pentru 8 minute la "stratul secret" al Soarelui.

Acest strat este numit Regiunea de tranzitie. Aceasta regiune se situeaza la aproximativ 5 Mm deasupra fotosferei, unde campul magnetic depaseste presiunea materiei si preia controlul gazelor solare. Este regiunea unde eruptiile iau nastere, unde CME-urile incep calatoria catre Pamant, unde este accelerat vantul solar la viteze de peste un milion de km/h.

"La inceputul anului viitor, vom lansa un telescop experimental care va masura campul magnetic vectorial in regiunea de tranzitie", explica Jonathan Cirtain de la Marshall Space Flight Center (MSFC). Studii anterioare au masurat aceste campuri deasupra si dedesubtul regiunii de tranzitie, dar niciodata in interiorul sau. "Speram sa fie prima oara"

Numele telescopului este SUMI - Solar Ultraviolet Magnetograph Investigation (Magnetograf Investigator Solar in Ultraviolet). A fost dezvoltat de astronomii si inginerii de la MSFC si este programat pentru lansare de la White Sands, New Mexico, in Aprilie 2009.

SUMI masoara campul magnetic prin efect Zeeman.

Mai multe aici.

Eclipsa

Pe 1 Aug 2008 se va putea observa o noua eclipsa solara.
Ea va fi observabila ca eclipsa partiala si din Bucuresti intre orele 9 si 11 UT sau 12-14 ora Romaniei, dupa cum arata aceasta harta.

Puteti observa eclipsa asa cum se va vedea in fiecare oras cu ajutorul acestei animatii.

Nu uitati sa folositi ochelarii de eclipsa la orice directionare a privirii catre Soare!

Soarele la miezul noptii... pe Marte

Image credit: NASA/JPL-Caltech/University of Arizona/Texas A&M University

Acest mozaic a fost realizat cu imaginile obtinute de Surface Stereo Imager de la bordul misiunii NASA Phoenix Mars Lander.

Imaginile din prim-plan au fost luate pe Sol 54 sau a 54 zi Martiana a misiunii (20 Iul 2008).Imaginile Soarelui au fost luate intre 22 si 02, timp solar local, in timpul noptilor 46-56.
Un Soare putin ... diferit de ceea ce vedem noi zi de zi!

Ceva in neregula cu Soarele?

Noua intrebare in mass-media... Nu, nu este nimic in neregula! Soarele se afla acum in perioada de minim de activitate. Exista suspiciunea ca aceasta perioada este diferita de celelalte perioade de minim. Nu este adevarat!

O data la fiecare aproximativ 11 ani Soarele are o perioada in care activitatea sa este aproape inexistenta. Un numar ce caracterizeaza foarte bine activitatea este numarul de pete solare.
Numarul de pete solare de azi este 0.

Alte informatii aici sau aici.

Cometele in drum spre Soare!

In 16 Iulie 2008, o cometa intra in campul vizual al SOHO dar nu mai iese. Este un rezultat obisnuit atunci cand o cometa kamikaze cu nucleul de gheata se apropie de Soare. Aceasta probabil a fost mebra a familiei Kreutz.

Zilnic unul sau doua fragmente trec pe langa Soare si se dezintegreaza. Cele mai multe sunt prea mici pentru a fi vizibile, dar din cand in cand, cele mai mari ne atrag atentia.

Solar Probe+

NASA are o noua misiune: Solar Probe+, un satelit indeajuns de puternic sa viziteze insusi Soarele.
La cea mai mica distanta de Soare, Solar Probe+ se va afla la numai sapte milioane km sau noua raza solare de Soare. Acolo scutul de compozit-carbon trebuie sa reziste la temperaturi mai mari de 1400 K si sa supravietuiasca exploziei de radiatii la nivele pe care nu le-a experimentat niciun alt satelit inainte. De la distante atat de mici, Soarele va parea de 23 de ori mai mare decat in cerul vizibil de pe Pamant. Si ... bineinteles ca este alimentat cu energie solara!

Cele doua intrebari la care incearca sa raspunda Solar Probe+ sunt referitoare la temperatura ridicata a coroanei si la misterioasa accelerare a vantului solar.

Mai multe aici.

Ulise la final...

Misiunea Ulise a fost lansata in Octombrie 1990 si proiectata initial pentru 5 ani de activitate in scopul explorarii partilor putin vizibile ale Soarelui, si anume cei doi poli.
Dupa mai bine de 17 ani de activitate misiunea se apropie de final.

Cantitatea uriasa de date furnizata de Ulise a schimbat pentru totdeauna viziunea cercetatorilor despre Soare si a efectelor sale asupra spatiului inconjurator. Ulise a monitorizat in permanenta si cantitatea de praf interstelar care intra in Sistemul Solar din spatiul interplanetar inconjurator.

Mai multe despre Ulise aici

Ieri a putut fi observat un obiect in tranzit peste Soare.
Ca de obicei astronomii sunt pe receptie! John Stetson a realizat o fotografie a tranzitului Statiei Spatiale Internationale.
Totusi, ieri Statia parea mai mare decat de obicei. Raspunsul se afla in faptul ca naveta Discovery este in vizita, marind asftel profilul vizibil al Statiei.
Puteti vizualiza poza aici.

Imaginati-va un nor de un miliard de tone de gaz lansandu-se de pe suprafata solara si apoi ... invartindu-se ca o roata. Un astfel de fenomen a avut loc pe 8 aprilie, cand o ejectie de masa coronala (CME) a aparut deasupra limbului.
La prima vedere o ejectie obisnuita. Totusi... in timp ce o parte a norului s-a rotit intr-o directie, celalalta parte s-a rotit in directia opusa.

Cercetatorii iau acum in calcul faptul ca acest mod de eruptie s-ar putea dovedi a fi foarte "normal". Aceasta inregistrare a CME a fost realizata cu ajutorul satelitului HINODE, satelit care, in prezent, are cea mai buna rezolutie de date in mai multe lungimi de unda. Au mai fost raportate numeroase alte "ciudatenii" care sunt studiate de cercetatori. Cel mai probabil ciclul solar 24 va fi unul plin de noi descoperiri.

Mai multe

Legea lui Hale: la sfarsitul saptamanii trecute au aparut pe Soare 4 regiuni active noi, raporteaza Stephen Ames din Hodgenville, Kentucky. Fiecare "regiune activa" este o pata mica sau o proto-pata care incearca sa apara. pe fotosfera.

Avand in vedere asezarea acestor pete raportata la ecuatorul solar, ele ilustreaza o lege fundamentala a petelor: legea lui Hale spune ca petele asezate de o parte si de cealalta a ecuatorului solar au polaritati magnetice opuse. Petele sunt in esenta magnetice, fiecare avand propriul "pol" nord si sud. Deasupra ecuatorului petele sunt aranjate S-N, iar dedesubtul sau sunt N-S.
Sursa

Erupţiile, unele din cele mai interesante fenomene de pe
Soare, pot produce foarte multe efecte atat asupra Soarelui, cat si asupra mediului interplanetar.
Ele pot cauza penele de curent sau pod produce aurore superbe .
Printre consecinţele cauzate Soarelui, descoperite de curand (1998), se numara si
cutremurele solare.

Fenomene fascinante prin tainele pe care inca le detin, cutremurele se pot manifesta ca
inele ce se propaga pe suprafata Soarelui. Undele fotosferice sunt, de
obicei foarte greu de observat datorita suprapunerii cu asa numitele "oscilatiile de
5 minute" (oscilatii globale si continue cu perioada de ~300s).
Folosind holografia helioseismica, aplicata hartilor doppler produse de instrumentul MDI de pe satelitul SOHO, se pot construi imaginile surselor
cutremurelor solare.


Aceasta tehnica a permis descoperirea a aproximativ 18
cutremure declansate de eruptii solare pe parcursul ciclului solar 23.

Explozie solara? In data de 26 Aprlie 2008 Soare a produs o eruptie fara ajutorul pe care il primeste de obicei de la o pata solara.


Eruptia a fost detectata de sateliti ca avand magnitudinea B3.8. La scurt timp dupa eruptie coronograful de pe SOHO a inregistrat o ejectie de masa coronala.
"Norul", in extinderea sa, nu a reusit sa socheze campul magnetic al Pamantului in zilele urmatoare.

Aceasta eruptie neobisnuita prin absenta petei solare, a provenit dintr-o portiune a Soarelui (de coordonate N08,E08) unde campul magnetic nu era indeajuns de intens incat sa formeze o pata vizibila.

Si totusi, campurile magnetice au fost prezente cu suficient de multa energie incat sa produca o explozie puternica.

Satelitul STEREO a inregistrat o unda de soc cu viteza de 1 000 000 m/h film 1 film 2.

Protuberanţele sunt formaţiuni active ale atmosferei solare, localizate în coroană, dar ancorate, prin piloni de susţinere, în stratul subfotosferic din zona convectivă. Îîmpreună cu petele şi erupţiile, ele reprezintă manifestări ale activităţii solare.

Protuberanţele sau filamentele sunt straturi de materie rece (T~7000 K) suspendate în coroana solară fierbinte (T~10⁶ K). Ele sunt de o sută de ori mai dense decât mediul coronal, fiind susţinute contra greutăţii de câmpul magnetic. Procesele fizice care au loc în aceste formaţiuni active ale atmosferei solare implică probleme de fizica plasmei, magnetohidrodinamică şi transfer radiativ. Balanţa de energie de milioane de grade din coroană implică lanţuri de evenimente, parte din ele fiind încă insuficient înţelese.

Protuberanţele sunt ancorate în fotosferă adânc prin piloni de susţinere (picioarele protuberanţei) situaţi la distanţă de aproximativ 30 000 km (ceea ce reprezintă ordinul de mărime al dimensiunii granulelor solare). Aceşti piloni fac legătura între cele trei straturi ale atmosferei solare, fotosfera, cromosfera şi coroana, fiind conectaţi în chiar zona convectivă, ceea ce face ca studiul protuberanţelor să fie complex şi să implice abordarea unor probleme fundamentale de fizică solară.

Protuberanţele şi filamentele apar pe linia neutră ce delimitează regiuni magnetice de polarităţi opuse, în aşa-numitul canal filamentar. Acestea pot exista pe Soare în trei cazuri: (a) în regiuni active bipolare; (b) în afara acestora, pe graniţa dintre două regiuni active; (c) pe linia neutră ce desparte regiunile magnetice unipolare la mare scară (regiunile remanente) de câmpul magnetic polar.

Prima pata a ciclului solar 24 a fost observata pe 4 ianuarie 2008. O noua pata solara a noului ciclu incearca sa apara in emisfera nordica. A fost inregistrata de satelitul SOHO. Nu este o pata de marime mare, dar poate fi imporatanta ca a doua pata a ciclului 24. Pe moment, acesta pata e un simplu por, dar se spera in dezvoltarea ei.

Ciclul solar la zi

Ciclul solar 23 releva cel mai lung declin din zilele moderne. Au fost inregistrate multe zile cu soare fara pete, dar minimul absolut si, astfel trecerea la noul ciclu solar, inca nu. Figura alaturata cuprinde atat prognozele, cat si numarul de pete inregitrat. Se observa faptul ca s-a depasit perioada in care era prognozat minimul.
David Hathaway estimeaza ca vom inregistra adevaratul minim solar spre inceputul anului 2009.

O noua pata suspecta

Se pare ca ciclul 24 ne face nerabdatori. Dar iata ca o noua regiune activa candidat la mesagerul ciclului 24 a fost inregistrata de SOHO in emisfera sudica.

Intrebarea se pune daca aceasta este o pata reala. Observatorii care poseda instrumente mici sunt incurajati sa monitorizeze situatia.

Si totusi nu

Desi cercetatorii americani s-au grabit sa anunte aparitia primei pete din ciclul solar 24, aceasta a inselat asteptarile. Pata s-a dovedit a fi, in ziua urmatoare, o cuminte formatiune a ciclului 23.
Mai avem de asteptat se pare!

Ciclul solar 24 a inceput

Solaristii au asteptat de ceva timp aparitia unei pete solare cu polaritate inversa fata de cele de pana acum (din ciclul 23), aparitie care sa marcheze debutul ciclului de activitate solara numarul 24. Aceasta a aparut in sfarsit pe 4 ianuarie 2008, la latitudinea solara 30 N.
Greg Piepol din Rockville, Maryland, a fotografiat mult asteptatul mesager solar.
Conform prognozelor, maximul de activitate solara este asteptat in 2011 sau 2012.